din ce în ce mai puțini suntem
câmpia ne acoperă ochii
această nivelare profundă
aplatizând trupurile
ierburile din lăuntru

vocalele noastre rămân
la stadiul de proiect
dezveliți
sub privirile vulturului
camuflați
până la sufocare
sub aripile metalice ale zăpezii
drumul acesta pierdut pe care
îl refac în imaginație:
niciun capăt

omul intrat în muțenie
omul aservit așteptării
articulând domine deus
pe hârtie


apropie-te :
în iarnă
cu orice preÈ›
sufletul meu o să primească
mușcătura luminii

[nicio moarte nu se rușinează să vină în văzul neîntunericului]