de obicei, seara, bem.
cineva aduce fete
tinere din moldova bătrână
sau rusia
meridională
steaua mea norocoasă scoate fum
pe nări,
nu-i plac drogurile de pe rețeta mamei,
îmi plătesc chiria cu întârziere,
o jumătate de vodcă,
atât ține ploaia cu mine.

apoi jucăm cărți,
numărul nouă, veritabil vârf, îmi dă starea
cu care amândoi
părăsim camera pentru o clipă,
în lift,
sunt cel mai iubit dintre artiștii în viață.

cu grație nobilă pierd tot ce nu ține de noroc,
ultimul client aruncă portofelul
gol, un fel de prosop, semn că renunță
la fraza muzicală, noaptea,
mi se umflă picioarele de cât am umblat după tine
prin pustiuri și locuri unde iguane se înmulțesc
de urât
încui ușile,
tremur, să nu mă găsești
în poziția unui îndrăgostit care plânge.

nu mai e mult până la ziuă, vreau să râmân tânărul
fericit cu atâția prieteni -
un om care deși împarte, se îmbogățește.

cine mi-a spus să iubesc, nu mi-a vrut binele
din morala creștină,
de fapt din nicio morală,
nu te pot convinge să nu ucizi o pasăre cântătoare.