sufletul meu îmbracă a luminii cămașă
să nu simtă bezna aspră, corozivă
sunt o romantică a slovei urmașă
care vorbește lumea în toate expansivă.

mai am un loc în suflet pentru tine
să te mângâi cu metaforă albastră
visători alunecând pe a vremii patine
raza prieteniei a bătut la fereastră.

cămașa luminii îmi ține de cald
noaptea când luna e ascunsă în nori
dar vreau să cuceresc o stea de smarald
să mă călăuzească printre rele ninsori.

presar în drumul meu poevesti de herald
acompaniată de a visului viori.