din limba mea ascuţită
veninul aspru ÅŸi dulce
mângâie creștetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai triÅŸti ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci

orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci

şi cântecul verde se-aude
în papura nopții subțire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
ÅŸi luna adoarme-n privire
cămaşa ţi-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
țăranii își caută oi
ÅŸi tu...

tu cauţi cu limbă de moarte
veninul meu dulce din vorbă

să pui răsăritul deoparte
să pui două lemne pe foc
din razele soarelui sparte
în iadul meu vino fă-ţi loc


2 august 2017, Constanţa