Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvăţat dorinţa de a fi –
Îmbolnăvirea sinelui de mine.

Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu – spirit, eu – drumeag printre ruine
Şi poate ne zidirea mâinii pline
Va şterge nepăsarea de-a muri.

Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârșirea dintre noi
Şi prinde-mă-n reverul morţii – floare,

Ca pe o zi ÅŸi-o noapte oarecare
Şi fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm uşor spre nepăsare...


17 septembrie 2016 – 4 februarie 2017, Constanţa