Uită-te! Vezi? Am uitat să devenim.

Ni se spunea despre întreg cândva
În același mănunchi cu lumina.
Două lumi ar fi trebuit să strige
Una către cealaltă.
Să cânte culegând apă din râuri
Plăpând.

Visam într-un zarzăr înflorit,
Cu picioarele legănate,
La ceva ce de ochii tăi e străin.
Te apărai de bulgări de zăpadă
Cu fularul peste nas - miros de frig -
Râsul ți se auzea din curtea școlii.

Acum mi-e frică de evident
Îmi spun singură povești
ÃŽnainte de culcare.
Îmi duc mâinile la umeri
Și aștept să treacă noaptea.

Tu ai descoperit noianul
Te-ai urcat pe el desculÈ›.

În tot acest timp am învățat să lovim,
Să pretindem că suntem zero-uri
Și să gândim că merităm totul.
Am devenit lipsiți de imaginație...
Grei și surzi.
Nu vrem să fim nemulțumiți
Nesatisfăcuți
Neînțeleși.

Suntem doi speriați la margine de râu
Cu apă stătută.