mi-am petrecut destinul în agonie și extaz
mi-au sfredelit carnea ca pe o scoarță
lacrimi mi-au săpat șanțuri pe obraz
îmi vine cu timpul să mă iau la harță.

viață trăită intens cu rugi și acatiste
cu lumânări ce-au ars târziu în noapte
am simțit aproape lumile prea triste
cu care -am împărțit gânduri răscoapte.

acum e vară dar parcă se grăbește
să aurească bucuriile-n câmpii
vreau să aud și vântul că-mi vorbește
că stelele-mi zâmbesc fără de utopii.

mă răspândesc în lume prin cărțile mele
beată de rouă dulce sorbită din zorele.