Mă trezesc înspăimântat, îngrozit de ce mă așteaptă.
Prima și cea mai dureroasă zi, cea fără iubita mea.
Când eram cu ea, când poate formam un "noi",
Visam să zbor ca păsările libere ce bântuie cerul.
Nu am putut, dar eram fericit că speram să zbor.

Acum fără ea, parcă mi-au crescut aripi.
Dar nici acum nu pot zbura, că nu mai vreau.
Renunțarea la zbor, la fericire, la viață,
Un revers al dragostei?

Închis în colivia gândului singuratic
Mă dor brațele.
Și ca și când nu ar fi de ajuns
Mă doare și inima ce am avut-o.

Gândul meu rătăcitor și neabătut din calea viciilor
Mă ajută să pierd sau să risc să trăiesc?