Pitisem cheia unui cântec,
A unui dor neterminat,
Pitisem cheia sub o pâine
Și fără grijă am plecat.
Căci toată lumea pâinea-avea,
Cine să caute sub ea?!
Dar reîntors acasă
Palid, cu tâmpla ninsă,
Găsii doar cheia mea sub tei.
Ca lacrima măicuței,
Albă și neatinsă,
Ea strălucea la locul ei.

Oștiri de țurțuri împânziră
ÃŽnmuguritul meu de ram,
Și-n gheața lor săgetătoare
Eu mort atunci zăritu-m-am.
Căci reîntors acasă
Palid, cu tâmpla ninsă,
Găsii doar cheia mea sub tei.
Ca lacrima măicuței,
Albă, neatinsă,
Ea strălucea la locul ei.

Strigai, nici nu știu ce anume,
Strigai să văd de mai sunt viu.
Dar mi-a răspuns din depărtare
Ecoul pâinilor pustiu.
Și m-am culcat și-am adormit
Și cântecul nu l-am gătit.
Căci reîntors acasă
Palid, cu tâmpla ninsă,
Găsii doar cheia mea sub tei.
Ca lacrima măicuței,
Albă și neatinsă,
Ea strălucea la locul ei.