fără de limbă cum să-mi îmbrac spațiul perfect
lumina cuvântului
nu dă viață statuilor chiar vopsite-n magie
comoara piraților îngropată-n artere
nu se găsește instant
doar căutarea arde de jur împrejurul timpului
de împrumut
sub mareele sângelui

vestală în templele minți
am ratat atâtea geneze în carne

file albe
au înghițit deșertul din mine
cu focuri în buricele degetelor nu îndrăznesc să lipesc
tandrețea
ca liant de chipuri
amprentele lumii canibale lasă descoperite morminte în epidermă
piroanele încă-s vizibile
ochiului din umbră

oasele mele
stânci înroșite de iubiri prometeice
se fărâmă sub sărutul
zilei
descusută de vise