ascult taxi, o ard și eu pe youtube de vreo oră ascultând taxi,
ia și ascultă trooper, îmi zice S.,
ascult, ce tari, cum zici în engleză la a o arde pe net,
a pierde vremea pe net
burn daylight, dar mai bine ia și ascultă trooper,
despre lapte gros citisem mai de mult într-o carte, avea un nume ciudat, high cockalorum
iar aici m-a bușit râsul, capra e leapfrog
leapșa nu știu ce e nici în românește, noi jucam nouă pietre,

ascult trooper,
copilărisem cu S. în același cartier, aveam aceleași jocuri
nouă pietre se juca mai mult la mine la bloc, zicea el, era multă drăcărie de copchii acolo,
la noi tare greu era să găsim o piatră, zic,
noi ne băteam cu smoală, aveau un cazan cu smoală și vâram un băț în cazan,

însă eu îmi imaginam mereu că S. va ajunge pilot de avioane,
va duce omenirea de colo colo
în siguranță,
siguranța pe care o simțeai atunci când stăteai lângă el
că nimic nu mai poate cădea din ceruri,
fusese la examen la școala aceea, trecuse toate testele,
centrifuga, timpii de reacție,
inima,
apoi a venit unul, l-a luat deoparte, l-a întrebat,
ce era mama, ce a fost tata și dacă avea șpagă două dacii,
atunci S. a luat rucsacul și a plecat la gară
acasă
ce dracu să mai facă acolo, că bani nu avea de două dacii,
iar chestia asta mie mi s-a părut cea mai reușită metaforă a vieții,

acum S. merge cu o chestie electrică pe două roți la muncă
în țara cu o sută de ani înaintea noastră,
la capătul lumii sunt eu, nu el
însă el îmi spune că aș putea să fiu centrul universului
iar asta e doar o chestie de optică