... eram amândoi atât de obosiți în dimineața aceea de vineri, ieșiți de la schimbul 3, în autobuz n-am mai prins loc pe scaune, cu o mână te țineai de bara metalică și cu cealaltă mă prindeai de mijloc, aproape îmi adormisei pe piept așa de frumoasă erai femeie obosită, am coborât în Masarykovo namesti, eram amândoi rupți de oboseală, am intrat în cafeneaua unor vietnamezi era 7 și ceva am băut câte o cafea tare, apoi am împărțit un fel de limonadă, am mers în stație unde tu trebuia sa iei 28 și eu 9, al tău a venit primul, m-ai sărutat prima dată, și-ai urcat, te-ai așezat la geam și m-ai privit până ai plecat așa frumoasă și obosită că n-aveai nevoie de nicio metaforă, începusei să-mi cânți prin geamul aburit ceva în limba ta.