noaptea lăcrimează și norii se agită
la o casă se închid ferestrele
și se citesc mai departe stelele

vântul se trezește din somn și flutură
satul deschide un ochi
nu merită mai mult zăpușeala

mirosul de busuioc uscat
pătrunde prin odăile cu icoane
nu pot să dorm
ce frumos este să simți aerul
cum te ridică-n cuvinte