Am ajuns acum să fug de vise.
Întrucât mi se transformă în coșmaruri.
Suntem la cumpăna dintre egoism și empatie.
Pentru unii casa este acum pustie.
Și sunt atrași vremelnic în a lor prostie.
Să forțeze ușa ce le este acum închisă.
Pentru a ieși în lumea interzisă.
Ei simt că se sufocă, nu pot sta în izolare.
Cu toate că legile sunt clare.
Viața astăzi suferă pentru noi toți o ajustare.
Deși regulile și recomandările sunt ferme.
Greșim și ne transformăm trupurile în arme.
Vizităm pe cei dragi, pe cei iubiți.
Ne-am pierdut mințile, suntem egoiști și total orbiți.
Să încetăm prin a umbla prin parcuri și magazine.
Doar fiind uniți putem salva viitorul și chiar ziua de mâine.
Trebuie să fim inteligenți, să avem răbdare, să fim responsabili.
Și să ne oprim de îndată în a mai fi stupizi și mizerabili.