pe chipuri măști, de spaime-n cuget nuntă
trec oameni, fără să se-mbrățișeze
nici din priviri, prea orbi de negre teze
și răsuflarea-n piept având măruntă

mai mult pe gânduri morbu-i să se-așeze
deși la trup mormânt se mai încruntă
iar tinerețea suie-n stea căruntă
pe când bătrânii râd în anamneze

pierind de frică, nașteri de tenebre
în minți cu obiceiuri de păcat
ce rosturile de amurg, funebre
mai ieri țineau la cinste de uitat,
iar azi în ochi au cripte-n clipei febre,
iar zarea-i nepermisă la umblat