să vezi pământul cu buzele arse ridicând pumnii la cer
strigându-și deznădejdea prin mii de lujere
ce aduc arsura soarelui
la galbenul răcoros al inflorescenței
pământul nu blestemă
el așteaptă
el știe
ploaia care va veni
va spăla tot

deznădejde, cui ne lași?
galben din soare, galben din floare