Ţine-mă minte !
atât pot să te rog,
ține-mă minte frumos și cuminte,
cu ochii tăi inocenți
înfipți în mine,
sângerând
aşchii de existenţă

ține-mă minte,
chiar dacă
numai zidurile și trotuarele
au memorie,
fii sigură că vor vorbi cândva despre noi
mai ales când va ploua cu picături
de amurg

ține-mă minte în mod categoric,
așa ca ura absolută
care nu este decât o altfel de rană
disimulată
în culori pământii

oricum nu știam
că iubirea poate fi atât de radicală
ca și ura
ca și moartea

ține-mă minte frumos și viu
ca atunci când îți purtam unghiile înfipte în trup
și tu îmi împrumutai respirația ta
ca să nu mă sufoc în îmbrățișarea
viselor tale
de porțelan