În fiecare zi mă silesc
să văd, în toate, frumosul
să mă zidesc (să fac din căință-ndreptar)
cu materialul meu sufletesc...
într-o tacere de mormânt fac totul!
ca după o mare dragoste,
ca după un chin amar,
ca-ntr-o mișcare începută
și ne-ncepută a universului
când îngerul trimis e și el, să miște planetele din loc
în aceeași tacere de mormânt fac totul
împodobindu-mi un pat în altar
(după ce strâng, de pe dealuri,
toți crinii de foc)
în ordinea mea angelică, strig...
ca după o mare dragoste,
ca după un chin amar...
că (eu) așa îl pot vesti pe Domnul!