Schituri
în munții ce țin deschis cerul.

Evlavia cu ochii plecați în pământ,
alba lumină îndepărtând întunericul
cu inima plină de dragoste febrilă

și cuvintele ce-și fac loc în auz
crezul primind seva rugăciunii,

spirală pe care urcă sufletul în cer.

În clipele de meditație și respirație divină
sfinții ne mângâie c-o lacrimă
pe care o scăpăm din ochi pe obraz.

Pe drumuri coboară și urcă la schit
oameni cu aura divină pe cap.