dar cine-a simțit oare iubirea când pândea
privirea-i sfredelindă, ce-n zvâcnet se-aprindea
ștrengar pășind, pe tâmple, cu finul ei picior
trezind în miez de suflet un mugur de fior

și cine-a simțit oare iubirea când zâmbea
și chipul să-i atingă, nectarul să i-l bea
în ochii săi, uimirea grăind spre necuprins
palpând adânc în sine ce-a fost de neatins

și cine-a simțit oare iubirea când ardea
cu buze tremurânde și gust de acadea
cu pielea ei fierbinte lipită de a sa
bătăi de aripi roșii când ea se revărsa