Până dincolo de rai e Toamnă
culorile curg lin din vise-amare
cu toată ființa mă prabușesc în decor...
până dincolo, dincolo de suflet
sufăr de iertare,
într-o inimă ruptă
toate Toamnele dor...
Chiar dacă,
până dincolo de rai e toamnă
în roșu cu galben frunza mă pierde
istovitoare așteptare
în foșnet de rochii
să-ți scriu scrisori pe crizanteme
ori să-mi acopăr ochii?
au mai rămas doar două foi
în compediu cu secrete...
Nici toamna asta nu e despre noi?!