Suntem în anul când Târziul ne-a vizitat devreme
Și viitorul, evident, cu-n veac l-a-mpins mai mult,
Iar Timpu-nverigat de relativități boeme
ÃŽn haosul perfect ne-a dus, unde-i cumplit tumult...

Pe raza muzicii din sfere vin zaruri rostogol,
Zvârliți cu-atotcotropitor verdict poate de aștrii sorții.
Obișnuințele-abisale ignoră-al lor simbol
Și se supun doar la etern, căci n-au finalul morții.

Lăuntricele depărtări nu le-am putut deschide,
Instinctul plin de presimțiri s-a stins evanescent,
Omnipotenta vanitate orice valori desfide
Și ne-adaptăm la resemnări - un și mai trist moment!

Glen Ellyn City, 16 oct. 2020