incompatibilă povară sfârșitul de săptămână
când vin mușterii să-și răcorească privirea
pe rafturi tapetate cu poeme,
poezia, o nimfă expusă în imagini virtuale
atrage trupuri tinere ce simt iubirea,
inima ca o cerere în alb
fură pașii,
ghidul completează rebus
numără din plictiseală clienții
ce nu-i zâmbesc și le dorește binele
îi trimite la dracu,
lămpi obosite clipesc și așteaptă ora închiderii
când vor stăpânii tăcerea și-și vor face de cap
vor arunca umbre pe pereți,
asaltul tăcut sparge timpul
sugrumă cuvintele,
singurătatea se spânzură în sufletele goale
de odgoane atârnă zăpada,
ninge și iarna se întinde ca o răsuflare bolnavă
peste rafturi și tăcere.