Se sting copacii, le curg flori,
Pământul sec tăcut le-neacă
Cu a nemuririi dulci fiori
Le îmbie în etern să treacă.

Cu ramuri negre, temători,
Se înalță către cer să zacă,
În rugă plâng, ispășitori,
Atât le-a mai rămas să facă.

Se sting copacii, pieritori,
Iertare vor doar să culeagă
Când vor călca, neștiutori,
Pe drumul ce nu vor s-aleagă.