Să dezlegi cuvintele ca și cum
din mina creionului ai desena lumea
și totuși să poți privi în centrul stelei,
înseamnă să poți bea sânge de lumină
din rana în care orizontul se îndoiește
spre a se desfășura în distanțe.

Înseamnă să fii în pântec.

Un foaier între acte,
în care, după roluri și cortine,
ca actorii te dărui desăvârșit privirii.