Inima, izvor de vise revăraste-n idealuri,
Tu, când bați, ești ceasul vieții din vremelnic trupul firii ...
Lung să-ți fie pulsul ritmic, muzică cu-armonici valuri
Măsurându-ne-atent pașii către culmile iubirii.

Inimă de-oțel pe-afară și cu miez de lavă-ncinsă,
Tu mi-ai fost busola ființei arătând doar miezul nopții,
Însă polul forte-al vieții, cu lucirea lui distinsă,
Este totuși Răsăritul - astrul zilei, dar și-al sorții.

Inimă, condens de cosmos ce imiți tot universul,
Nu atât prin rotunjime, ci prin raze infinite
Care-amplifică simțirea cum i-aprinde-n creier mersul,
Căci și-n inimă-s mari taine, gânduri, părți nedescoperite ...

Inimă, punte de aur spre Tronul Divinității,
Cel ce greu cărase Crucea azi pe drum cară Unirea
Și-L simțim că-i foarte-aproape de-acea clipă a Răsplății,
Clipa când planeta noastră El o va numi: IUBIREA!

Glen Ellyn City, 26 mart. 2021