Mereu m-a bătut gândul
Să scriu şi eu ceva,
Să scriu cȃteva rȃnduri
Dacă n-ar fi prea mult,
Urmare ăstui lucru,
Mărunt mă vor toca
Amicii mei, desigur,
Dotaţi cu-al vorbei cult.


O rană vie-n piept
Ce mă mai ţine treaz,
Scoţându-mă din tihna
Uşor cam indolentă,
Mă răscoleşte-adânc,
Făcând de mine haz,
Acum când mă îndrept
Spre ţinta iminentă.


Sunt obligat să mint
Ca să nu cad în vid,
Spulberând crezul meu,
Ca unic paravan,
Pentr-o-ndoială certă
Şi dură ca un zid
Mâncat la temelie
ÃŽn fiecare an.


De ce să nu-mi doresc
Ce vreau să îmi doresc
Fără un strop de teamă
C-am să mă contrazic,
Mai bine gândul meu
Povară lumii care
Ar vrea să-l întâlnesc
Pe dracul la picnic.