împachetat în ziare zdrențuite (ce mai alungă frigul nopții)
un Don Juan din vremuri de demult apuse
plimbă printre gingii mâncate
rozariul marilor iubiri

cerneala literelor imprimată-n pielea moartă
un filigran ce-și pierde sensul în uitare
un abur împletit în răsuflare
răstălmăcește focul fostelor trăiri

urdori închid poteca lacrimilor mute
pierdute-n ceață zac portretele-înnegrite
și-n tușe groase trupuri dăltuite
foste iubiri în șiruri lungi pierdute

o viață strânsă-între coperte
carte cu file mucezite
ce se destramă-n bruma nopții
un suflet (liberat de spaime) se lasă-ncet în voia sorții