Viața-i grea, buzunarele sunt goale, speranțe irosite, incertitudini și greutăți.
Nimeni nu se mai uită la bătrânii chinuiți, sărăcia din jur și la a oamenilor necesități.
Dar totuși pentru unii, demnitatea în țara aceasta valoarează numai 50 de bani?
Deși în 89 am obținut libertatea de a vorbi, de a ne exprima și cu toate că au trecut 33 de ani.
Cei ce astăzi destinele ni le conduc, sunt niște oameni mici, mârșavi, flegmatici și tot mai mârlani.
Pe zi ce trece cureaua nu-i mai cuprinde și devin peste noapte mai corpolenți și mai grăsani.
Ne prostesc pe față, ne înglodează în mizerie și sufletele ne înnegresc și ni le fac să sângereze.
Dar cu toate acestea continuă să mintă cu nerușinare, să se elogieze singuri și să exagereze.
Dar vina în întregime este a noastră, că înghițim rahaturi și continuăm să-i tolerăm.
Tolerăm aceste rebuturi de oameni, iar mintea și ochii nu le mai deschidem, pentru a ne elibera.
Acceptăm zilnic ca ei să se reinventeze, minciunii să-i pună fundă roșie și cu cinism să o poleieze.
Zilele acestea consider că acești 50 de bani au reprezentat cu adevărat suprema lovitură.
De aceea iluștrii noștri politicieni nu merită să risipim nici măcar banii de ștreanguri pentru ai spânzura.
Cu toate că în aceste zile, pompele de carburanți sau transformat parcă în pompe funebre.
Și deși zilnic prețurile cresc, politicienii încă zâmbesc, glumesc și au numai copy paste de texte și citate celebre.
Iar mie îmi vine să urlu, să strig, să zbier ca un nebun, ca lumea întreagă să perceapă și poate să mă audă.
Oameni, români, concetățeni, 50 de bani este o rușine și nicidecum motiv de laudă.
Să încetăm ca în țara noastră, zilnic să fim și să ne simțim continuu prigoniți.
Pentru acești jignitori 50 de bani, acum trebuie să fim uniți,
de la ăl mai mic, la cel mai mare, noi acum să ne adunăm
și cu monezi de 50 de bani, în ale lor tărtăcuțe mari și goale, noi acum să le aruncăm.
În caz contrar, acești politicieni ne lasă în fundul gol și nici că le pasă dacă pe viitor vom avea ce să mâncăm.