Unde pleci,
și
când mai vii
vară cu ochi
aurii ?!
Te-ai înspăimântat
de ploi,
și de vânt,
de câmpuri moi ?!
Uite,
greierii nurlii,
cântă ca în
poezii,
parcă-n ciudă
să îi facă
toamnei
care bate-n toacă,
și
nepăsătoare,
crudă,
scoate ploile
și udă
uscăciunea zilei
seci,
irosind
fioruri reci,
și îngână
în burlan
cu sonor de
ciocârlan,
și sublimul
și urâtul,
stai,
să-ți spăl din
poale
lutul!
Tremuri lin,
cosița-ți storci...
Unde pleci,
și când te-ntorci ?!