freamătul tumultuos mi-l știe odaia
și cerul de deasupra tăcut misterios
focul dacă mi l-ar stinge ploaia
traiul ca timpul mi-ar părea prețios.

sunt asaltată de griji și probleme
sprijinul l-am pierdut și număr regrete
trec singură prin grele anateme
speranța-i taciturnă ca un perete.

aștept îndurare de la Sfântul Duh
iertarea s-o pogoare în sufletul meu
ușor ca o pasăre să zboare prin văzduh
liniștea colorată s-o ia din curcubeu.

sunt condamnată precum o proscrisă
la o lungă tristețe și jale nescrisă.