cufundată în adâncul luminii
storc razele de lună până
se scurge tot albul peste
trupul nopții
se dezvăluie tristețea
clipelor care mă despart de
tine ca un zid
prin care privirea inimii
nu poate pătrunde
te aștept cuprinsă de dor
și strânsă în brațele lui
până la durere
un chin ce-mi inundă cerul
ca o furtună care-și târâie
norii fioroși
dărâmată de suferință
te strig în noapte
cuvintele se izbesc de stele
și ricoșează
se prăbușesc la picioarele tale
ai luat în palmă așteptarea mea
și mi-ai sărutat glasul.