a se consemna că într-o zi o să fac o călătorie fantastică în trupul tău.
voi începe cu o idee și o celulă pe măsură ce cresc te voi cunoaște
cum mă cunosc pe mine cînd mă îmbăt și totul e atît de clar. fără dubii
ca o sferă plimbîndu-se pe interiorul altei sfere.

hai mă că o să fie mișto. voi afla de ce-ți sunt străin și voi descoperi
ce simți cînd faci dragoste cu alți bărbați. s-ar putea să mă doară la fel
ca pe tine cînd o să rămîi singură, numai cu mine. o să fie violent
ce-o să trăim dacă e să trecem atît de aproape de moarte
cum ni se întîmplă adesea chiar fără să fim conștienți.

o să te prind răvășită diminețile cu pielea albă de ani lumină de vise.
o să fumez în sîngele tău după ce adormi și nu mai suporți fumul.
ce ne-a separat acum ne va ține împreună ca un copil supraviețuitor
accidentului cu oasele încă sub piele, împreună.

cel mai frumos cînd pleoapele mele vor trece pe sub pleoapele tale și
ne vor decapita țestele se vor prăvăli în interior ca ultimul gînd al Mariei
Antoinette sub mîna sigură a lui Charles Henri-Sanson.

uită de timiditate, ca în momentul crimei. o să sfîrșim împreună
sfîșietor, înfricoșător, într-o dramă a întîmplării. două maimuțe
la aceeași masă cu țestele decalotate cu linguri înfipte în creiere
hrănind curiozitatea unui cuplu de îndrăgostiți.

nimic mai evaziv decît adevărul care nu ucide. deci că iubirea nu poate fi
adevărată decît dacă omitem toate lucrurile care ne fac să existăm
să fim aici, înăuntrul aceleiași viziuni. ca în sîngele lui Jim Morisson
în momentul overdose. doar că noi nu putem fi atît de săraci
chiar dacă singura posibilitate de a fi cu tine

să șterg toate dovezile existenței noastre caz în care există șanse reale
să ne arunce în aceeași groapă comună.
asta e o dovadă clară a bogăției.