Ochii mei s-au pironit ca două cuie tari și drepte
în scobitura osului tău blând,
streașină peste doi porumbei albi
ce îngână de dragoste cuvânt după cuvânt...
Gura mea numără fildeșii albi ce izvorăsc fără scumpătate
din a ta peșteră dezvelită de un surâs,
mersul devine nesigur, ca un prunc mă arunc cu brațele deschise
spre energia cândva numită mamă devenită acum femeie.
Iubesc și sunt desculț de mine,
mă fură orice pală de vânt
și mă frământă și mă dospește
într-o pâine caldă, care tot crește...

Ochii mei fixează bolta cerească
peste două suflete devenite dintr-o dată unul
dacă și tu ai privi spre mine, măcar câteodată, în gând.

21 februarie 2023