În camera întunecată zac
Liniște gălăgioasă, dar eu tac.
Mă gândeam cum să rezolv, să fac,
Să nu mă scufund în gânduri cât un lac.

Nuferi cu flori roz, pe lacul reflectând
Cerul albastru, când soarele luminând
Chiar în rele, adâncurile minții curgând
Peste tot, dar totul nu e doar un gând.

În celula închisorii am fost băgat
Deasupra mea lacul a stat
Picătură cu picătură, din tavan a picat
În final cu gânduri m-am înecat.