în numele pașilor tăi cer primăverii
câmpurile pădurile și apele care
au trecut prin ochii noștri bliț
cu starea de neastâmpăr ascunsă
în anii rotunzi culeși din măr mușcați
mereu cu păcatul primordial
rămas înăuntru să bântuie
năluca unei tinereți zburată
ca o eșarfă de pe umerii vieții

în numele tălpilor tale îi ordon
să elibereze toți fluturii din noi
să polenizeze câmpul de maci
monetian să pătrundă în cerul
tăcerilor noastre fecioare cu
prunci în brațe

în numele coapselor tale invoc
să ne înece în ploi de petale
până când din noi vor năpădi
cârduri de iubiri pe câmpuri
în păduri și în ape