Când îți dai seama că toată viața
ai scris poezie cu p
că nu ai citit să pricepi poezie cu P
vorbirea ți se robotizează în autotune
de ți-e dor de anii cu vocoder
corzile lovite digital rotat surâd
despre neputința ta
și îți iese primul extaz liric
în fața oglinzii stereotip
de începi să invidiezi lirismul reflecției
vezi clipa aia cât o legendă
te dizolvi în mit și disprețuire
pentru că de acum înainte
nu te vei mai egala