Tai cu bisturiu, Chirurg ca Leon Dănăilă
Orator notoriu, împrăștii sămânță sterilă,
Despic atent cu logosul puntea lui Varolio,
Și tai cu versul meu în ritmuri de adagio,
Semanal sinusoidal prin fiecare meridian,
Prin puntea de obsidian ajung în bulbul rahidin,
Apoi în măduvă spinării, din cauza îndemânării,
Cuvântez în fața adunării în scopul iluminării,
Schimbării stării și în final a sedimentarii,
Informațiilor corecte și a valorilor morale,
Respectând perfect istoria și tradițiile orale,
Oracol dezbrăcat de egou, ce-ți prezice în argou,
Și-i pregătit să umple-un ou, pictez din nou tablou,
Iar când dormi pe tine, iți dau semnale clandestine,
În intestine, creștine, și schimb destine, și-o fac cu rime!

Iți spun ce văd cu al 3-lea ochi, văd orbi ce cad în gropi,
Conduși de popi cu ochi miopi, și șchiopi, ce-s interlopi,
Studenți din școli de ambliopi deghizați că filantropi,
Chirurgi cu Parkinson, ce omoară-n pântec embrion,
Cu trecere fiecărui sezon găuri în stratul de ozon.
Tripat să umpli sacoșă cu shekeli cât mai repede,
Înainte că soarta să te lepede, în noaptea sticlei sparte,
Apar finte bipede ce-ți pregătesc un duș cu Ziklon B
Mormânt fară de lespede!

Pierdut în neliniști metafizice cu Petre Țuțea,
Fugeau noptiile, somnul pierdut mintea îmi ascuțea,
Că-s prozelit și prozator, dator, aprob la probator,
Și-s orator, explorator, nu-s amator, creat în laborator,
Androidul narator, programat că observator,
Văd certificate verzi eliberate, măsuri de segregare deliberate,
Rapoarte în medii democrate ce îngrădesc dreptu la libertate,
Liberal dar rectificat contractul social al lui Rousseau,
Că pare nemuritor că Orfeu și Calypso, Semnez pe verso, El mastro.

Încerc să scap de probleme,să ajung în lumi boeme,
Să uit blestemele mele , vorbesc cu entități supreme.
Simt că mai am putină vreme, simt miros de crizanteme.
ÃŽn cosmos sunt pasager, simt cum sunt lovit de fulger
Îmi apare în făță un înger, pare că e mesager,
Sper că nu e Lucifer, sau să rămân prizonier,
Mă atinge simt transfer revelează un mister,
Îmi spune că e străjer, și că totu-i efemer,
Cu a să mână îmi înmână, pletorie de limbă română,
Scot 2 albume într-o săptămână, totuși știu că-s tot țărână.
Fochist șef, pregătesc un dop pentru întreagă clasă,
Pentru această ceată numeroasă, și ceața-i deasă,
Foc de sidef, musca ca T-Rex, texu-i complex, dispari ca Sidex.
Aliniați că vagoanele în gară,unul după altul se legară,
Și timpul zboară, situație clară, se trezește aceasta fiară,
Sudoare pe frunte precum roua clasa întăi, Apoi a doua,
Locomotiva pufăie și molfăie arzând cărbune, pe bune,
în barometru avem presiune, plecăm în altă dimensiune,
Îngrijesc focul, mențin temperatura, că un japonez gătind tempura
Țin în viață creatura, și-mi prezint candidatura, pentru titulatura
De cel mai piroman MC, începi fumul a miroși, timpul nu-l mai irosi
Fugi fă un curs de PsI!