pe frontul infernului Lumina se jertfește,
e plină lumea de eroi necunoscuți,
compasiunea mea până la soare crește,
sufletul pios mângâie aștri tăcuți.

curg lacrimi în averse prelungite,
plânge și Dumnezeu și Universul,
uragane răscolesc lumi îndrăgite,
în spiritul meu suspină și versul.

credința mea atinge o cotă înaltă,
trag trenul schimbării ca o locomotivă,
speranțe descarc în fiecare haltă,
inima-mi iubitoare e tot mai creativă.

precum Lumina se frământă, tresaltă,
indiferent de vreme rămâne pozitivă.