în lipsa ochilor tăi
m-am rugat cerului
să-ţi schimbe gândul
m-am învăluit
în tăcerea acestor rânduri
pentru a mă întoarce
imprevizibil la ele
pentru a-mi aduce aminte
că ți-am vorbit curat
ascultând susurul
unei ape curgătoare

nu știu dacă aceste cuvinte
se numesc poezie
dar sunt sufletul meu
așternut acum pe hârtie

eu încă mai sper
să găsesc o cale
să mă întorc la copilărie
să ating stelele
să fiu parte din cerul, oamenii, poveștile
pe care nu vreau să le pierd