dau un regat pentru un televizor
cu lămpi să mai apuc să văd o dată lumea
în alb și negru să mai cred că fericirea cântărește
100 tone fontă pe cap de locuitor să mai aplaud
până mi se înroșesc palmele mici de pionier
șlagărele căminului de nefamiliști
asta-i doda de la brebu/ care fluștură opregu până bat
îngerii în calorifer și strigă bă
ce aveți cu comunitatea lgbtq bine bine hai
cu toții în cor 1 2 3 și
drag mi-e badea din bihoru/ că mă plimbă cu tractoru
să mai admir o dată citatele din marx
scrise pe sânii iubitelor fruntașe la ceapeu în timp ce eu
plâng fiindcă toate acareturile mele
adevărul libertatea sublimul au fost trecute la colhoz
stau
în fața acestui poligraf rudimentar cu lămpi
și mă mir cum de am reușit să mă mint că trăiesc
iluzia a fost atât de perfectă încât nimeni
nu observă că în timp ce mâna
continuă să scrie hieroglife ciudate pe pereți
eu rămân tot mai departe în urmă păzit de
doi haidamaci cu ochi albaștri calibrul 6.22