Doamne
am auzit că ești liber arbitru
ne lași în voie
nimic nu ne impui
dar degeaba
Doamne
nu știm ce să facem
cu libertatea
o dăm de gard
o siluim
îi punem cuvinte murdare în gură
grosolănii
jignirile sună ca niște psalmi de cartier
Doamne
mă crezi
am umblat în genunchi
pe toată tarlaua literară
iar unii au scuipat
au terfelit urmele genunchilor mei
sângele s-a coagulat în mizerii
am scrâșnit
am continuat să rezist
doar de dragul Tău
fiindcă ne dai libertate
și noi nu știm să o împărțim
ca la Cina cea de Taină