S-a răsturnat gardul
în curtea copilăriei
și toate semnele
au prins viață

La picioarele mele
o bilă albastră
cu sămânță de bucurie și viață
din inima mea
un poem lăsat la dospit
O bilă albastră
cu 7 ferestre
deschise spre Nimic și spre Infinit

De pe Plaja cu suflet/ Vine la mine un Melc şi-mi spune/ Nene, scrie-mi un vers numai pentru mine/ Am luat o scoică și-am scris cu ea/ Pe suprafața apei, un vers oglindit/ De inimă zămislit...

Așa mi-e și acum
cu rătăcire și umbre
Cărarea Lunii

Corabia cu vise, din copilărie, ajunge mai târziu, Vaporul Zburător din Peninsula RodAdoR...
https://ro.pinterest.com/pin/828521662711380554/

ÃŽn jurul felinarului
roind fluturi roșii, galbei și verzi
îndeamnă să te oprești, să mizezi și să crezi
Și-n clipa lungă
albăstrind dunga zării
semnul mirării

Știe și lumea
de Sfântul Pantelimon
să zboare-n balon

Și uite așa
las loc întâmplărilor
culoarea zării

Dau întrebării
sărbătorilor mele
șansa mirării

Mirarea de azi
prin lanul de secară
clipa lui iară

Și dacă totuși
s-au tulburat unii
ai grijă tu
să faci prunii
să se întindă
până-n pădure

Adu-ți aminte vorba lui Andante
din pădurea lui Dante

"pe când e omu-n miezul vieții lui
m-aflam într-o pădure-ntunecată
căci dreata mea cărare mi-o pierdui"

Aici mă lași?
m-a întrebat Poemul
în loc să-i răspund
i-am spus
simte-te ca acasă
și l-am lăsat să aștepte fără obiect

Așteptarea fără obiect este cețoasă, noroasă
Tu vrei să fie o așteptare norocoasă
Dar, de vreme ce nu are obiect,
La ce altceva te poți aștepta decât la
Pierderea de vreme
Revin la idea unui Cuvânt despre Nimic
bat clopotele a sărbătoare și Poezie
la Frăsinei, bate toaca Părintele Isihie

Se-ntinde Starea în Acum și-Atunci
cu rădăcini în cer
în mare, pe plajă, acasă și în lunci

Înmulțită și îmbunătățită
Povestea Țărmului Înalt
și-a Plajei cu Suflet
vine cu vaporul
de undeva-cândva

De unde și când
se va vedea
cât de curând

Din Umbra Copacului
un semn de lumină
cu glas tremurat
ne privește-n suflet
cu căldura gestului binecuvântat
La Frăsinei stau sfinții la aceeași masă cu pelerinii
ÃŽn timp ce coboram scara
prin ferestrele deschise
l-am auzit cântând la pian
și cu vocea lui caldă
recitând pe sărite
pasaje din Cartea cu vise

Când am ajuns la poartă
s-a oprit din cântat
să audă cum bate
clopoțelul care anunță
venirile și plecările
s-a apropiat de ușă
și-a aprins toate luminile

După ce s-a liniștit totul
și-n jur se mai auzea
doar cântecul greierilor
l-am văzut în fața pânzei
de pe șevalet
a venit la fereastră
și m-a întrebat
Ce vrei să scriu aici?
Scrie cu roșu
"dincolo de ce se vede"

Din spuma mărilor de ieri
Se năşteau o mie de păreri
Un gând din noul început
Cânta la fluier Domnul Mut
Un tremol dintr-un si bemol
Şi un diez să urce-n crez
Un semiton de alb pe zid
Cu Mircea ÅŸi cu Baiazid
În scena întâlnirii lor
Din Scrisoarea Norilor

Doamna mea ține în brațe Cotoiul și povestește. Atentă la gesturile Cotoiului, nostima Ynna-Milky-mi atrage atenția că se vorbește despre Vis și Paradis... De prin Mizil, un copil îmi scrie de viscolul care vine spre Marea Neagră… Începe să mi se facă frică pentru lebede…

Uite ce departe a ajuns Pescărușul de la Pescărie...
https://ro.pinterest.com/pin/303570831135893859/
La Piramide, câtăreața din trombon greșește un semiton... Picturile de pe pereți prind viață...

https://ro.pinterest.com/pin/388505905365430489/
https://ro.pinterest.com/pin/763078730631534575/
Cu-cu-ri-gu, cântă, de pe șevaletul lui, cocoşul Pictorului...

https://ro.pinterest.com/pin/789748484683272744/

Constanța, Sâmbătă, 20 Ianuarie, 2024