Se întoarse iarăși primăvara,
De parcă-ntâia oară ar fi,
Nu mă mai culc devreme seara,
Mă duc s-alerg peste câmpii.

Lumina zilei se lungește,
Se-aud gâlcevi de păsări noi,
În parc o doamnă mă privește
Și plouă mult peste-amândoi.

Se miră cum nu bag în seamă
Nici ploaia și nici înserarea,
Mă întreabă mamă, cum te cheamă?
Îi spun și-mi termin alergarea.

E ea, e mama, am recunoscut-o,
Întoarsă un pic din steaua ei,
Ce mult în brațe aș fi ținut-o!
Dar s-a evaporat în clipa trei.

Și gata cu dulceața primăverii,
N-a mai rămas din poezia ei nimic,
Am amuțit o oră-n vraja serii,
Trecuse mama să mă vadă-un pic.