L- am rugat pe Dumnezeu
să deschidă cerul
închis cu șapte lacăte
din carne și sânge
ca să pot vorbi cu tata
dar cum să- l recunosc
printre atâtea suflete nevăzute?
oricum nu- l voi recunoaște
deși ar fi trebuit
să- l aud strigându- mă

îl aud cum umblă prin mine
și se întristează pentru că
nu pot să- i răspund
la salutul pe care
îl foloseam altădată
ca între tată și fiu

cum Doamne să fac asta?

cum pot să- l iau în brațe să
ne îmbrățișăm ca în vremurile bune?
îl văd prin ceață și
ceața se îndepărtează
tot mai mult

tata tata nu vreau decât o îmbrățișare
să- ți spun câteceva despre mama
și atât...