Ne-am întâlnit
(într-un mod de-a dreptul tezist)
în aceeași garnitură de metrou,
mergând fiecare într-o altă direcție.
Ne vorbeam, aproape surprinși,
dar nu ne auzeam.
Mai degrabă ne înțelegeam după
trecerea mâinii prin păr,
sclipirea din ochi,
bătăile de aripi.
O să râdeți probabil…
Nu, nu suntem îngeri!
Doar am decis că trebuie
să mergem în aceeași cameră de hotel.
Am avut acolo niște discuții,
aproape lubrice,
despre droguri de mare risc:
dragoste oarbă,
sex,
lacrimi de gelozie…
Când trupurile ne-au adormit,
goale, unul lângă altul,
nici nu ne-am dat seama că
dimineața e încă departe.
O să râdeți probabil…
Nu, nu suntem îngeri!