Nimeni nu mai înțelege rostul aranjării pietrelor pe prund
Poetul își aruncă pietrele a singurătate
își aruncă lacrimile
albe albastre cărămizii
Poetul scrijelește lespezile cu pietre colorate
are mâinile bătătorite sufletul ars
va rămâne să doarmă lungit pe lespezi
în fiecare zi de vară până la asfințit
Pană când toamna îl va face să urce scara podului cu fân
Acolo își va face culcușul
în praful podului printre paginile care zac
Pagini scrise rupte
aruncate pentru a fi luate de vânt
și duse în pădurea de fag
Unde până în iarnă
versurile vor rămâne agățate de arbori
imprimate pe frunze și pe coaja lucioasă

Va veni primăvara
iar lespezile scrijelite cu versuri colorate
vor fi spălate în gârlă
de fetițele țiganilor de pe prund.

12 martie 2016