Am tras cu praștia să mai simt
piatra asta mare invadată
de un zar care nu se mai oprește

Am uitat de când se tot află
perpetuul nou naiv
stocastic departe de poezie

Nu am mai gândit unde-i cade umbra
sau balistica uitării
golului pe care l-am lansat în zbor

Se aude pleosc peste degetele mele
un pic de durere și amorțesc