rozul vieții
galbenul risipit pe
chipul cerului
culoarea ta e
căzută din soare
pată de galben
peste trupul adormit
chipul fugărit din
tabloul vieții
cu ochii înfipți
între crengile crescute
din trunchiul meu
mi-au crescut brațe
din cuvinte
te încolăcesc
atârnă de inima ta
nu-mi smulge sângele
nu-mi fugări ca pe
un câine viața
încercând să o prinzi
lasă-mă să te înghesui
între cărămizile sufletului
să te zidesc
până te vei înfinge
în cer.