te uiți la mine de parcă nu mă cunoști,
pleci așa cum pleacă uneori lumina lumii
fără promisiuni,
amprenta lăsată de călcâiul tău
mi se adâncește în nisipul fierbinte al sângelui

cândva dragostea era cea mai fină tăcere
nu un gol de la o coastă la alta